rechinutz

 

 

Omu-i sălașul cu îngeri și demoni

Ce-adună-n puzderie lumini scăpătate,

Lumini opulente ce nasc cromozomi

Mobili în idei, flexibili în fapte.

Omu-i o piesă în plină schimbare,

Acord absolut pulsând inspirații,

Fluid ascendent crescând o-ntrebare,

Crescând elementul cu noi meditații.

Omu-i cărarea pornind de la viață

Concisă potecă ce duce spre neant.

Omu-i veriga ce gândul o-nalță

Pe aripi de vis planand delirant.

 

Pasiunea-i torentul de flăcări pierdut

Zburdalnic, focos, în marea iubirii,

Ce-n valuri încinse speranța a-născut

Din patima-i tristă – un viciu -al simțirii.

Este-o tendință complet exprimată

De-o poftă nebună, de-un act senzual,

E-o boală de suflet de lungă durată,

Geneza plăcerii- afect magistral.

Pasiunea-i hibridul de haos mișcat,

Mișcându-ne ființa în roată-amețind,

În dansu-i excentric de fire-nsetat

Ce-o cațără-n trepte sublime de-alint.

 

‘O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înțeleasă și explicabilă. Dimpotrivă, incepe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârșind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.‘

octavia Paler

 

Adevăru-i lăstarul de vremuri sădit

 Prea fraged și pur aflat în iubire,

Eterna poveste cu nume de mit

Real minunat, profundă simțire.

Adevăru-i succesul din cuget și duh

Prea verde-nzestrat cu multă prudență,

E-un fulg energetic-n mantie de puf

Plutind sideral, virtuos și-n cadență.

Adevăru-i oriunde, în tot dispersat

Ca vastele mări sorbind orizonturi,

E aeru-n pace adânc inspirat

Ce viața răsfiră sublimu -n aconturi.

Adevăru-i făclia ce umbra topi

În exaltarea scânteilor sale,

Miracol ce veșnic sperăm a trăi

În clipe de vis, şi-în clipe amare.

 ’De un singur lucru îi e ruşine adevărului, să se ascundă’.

  Lope de Vega

 

                Privirea înlăcrimată zări hoția, desfrâul, crima, umbre întunecate ce bântuie slobode ‘nimicul‘ aflat în slabiciune, aruncându-l spre infern, spre acel hău în care întrebarea ‘CE E DE FĂCUT?‘ uită să existe. Și acest iad al degradării se află, practic, in ‘nimeni‘, în ‘Eul‘ ce-și va găsi eliberarea renunțând la ideea de ‘nimeni’ pentru a medita profund la nevoile unui ‘alt nimeni‘ ajuns probabil acum ‘cineva‘. 

 

 

 

‘În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăiește.‘

Octavian Paller

‘Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi.‘

Gabriel Jose Garcia Marquez

 

 

‘Fericirea se naște numai din înțelegere.Fericirea nu se pierde, nu se câștigă, ea doar există. ‘

Teodor Mazilu

 

 

‘Viața este ceea ce aș fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.‘

Emil Cioran

 

 ’Viitorul este posibilitate şi nu realitate , de fapt nu există viitor . Idealul fiecărei  epoci este epoca însăşi, curăţită de accidentele ei, viitorul este contemplaţia transfigurată a prezentului.’

 

Aleksandr Ivanovich Herzen

 

 

Prin expresia "Timpu-i amintire, acum , şi visare" am dorit să exprim trecutul= amintire, prezentul=acum, viitorul=visare, virgula înainte de şi este pusă intenţionat pentru a separa cuvântul acum de cuvântul visare.

Cu alte cuvinte expresia ar suna cam aşa: Timpu-i trecut, prezent şi viitor.

 

‘Gândirea este sclava vieţii şi viaţa este bufonul timpului, iar timpul, care domină întreaga lume, trebuie să aibă un sfărşit.’

 

William Shakespeare

 

 

‘În faţa amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a întâmplat nu mai stă în puterea lor şi nici a destinului.’

Octavian Paler

‘Cel care vorbește cu limba ascuțită va trebui , în final, să poarte cicatricea finală’.

                     

 

             Robert M. Hensel

 

          În ceea ce mă priveşte, atunci când am realizat profilul, m-am jucat pur și simplu și am ales la întâmplare una din opțiunile impuse. La fel de bine puteam fi musulman, taoist, hindus , sau chiar ateu …numai că astea nu conțineau cuvântul spiritual. J-

 

În concepţia mea” CEL MAI PROST ”nu există
decât sub forma unei expresii jignitoare, în nici un caz a unui fapt real. CEL
MAI PROST nu este decât o formulă ofensatoare ce depăşeşte  limita impertinenţei, trecând pe tărâmul
bârfelor puerile unde dictează infatuarea.

 

Statutul de CEL MAI PROST nu
oglindeste valoare infimă, nulitatea, ci insolenţa de proporţii, amplificată
peste măsură, alimentată de dispreţ, folosită cu intenţia certă de a împroşca
demnitatea cuiva.

A te considera CEL MAI PROST
este o autoironie, o glumă ieftină ce ţi-ai dori să dea bine, este o minciună
menită să te crească în ochii celor mulţi. A te considera cel mai prost denotă dorinţa ta de compasiune.

A considera CEL MAI PROST pe
cineva este doar o opinie, o percepţie deformată a realitaţii, o iluzie în care
eroarea îşi spune cuvântul. Subaprecierea indivizilor ce-ţi par a fi inferiori,
mediocri, îţi poate crea surprize, cum nu ţi-ai imaginat.

 

În concepţia mea, CEL MAI BUN,
nu există decât sub forma unei expresii măgulitoare, în nici un caz a unui fapt
real. CEL MAI BUN nu este decât o vorbă ce depăşeşte limita osanalelor, trecând
pe tărâmul ipocriziei unde dictează interesul.

Statutul de CEL MAI BUN nu
oglindeşte valoarea, ci o flatare exagerată folosită cu intenţia certă de a
profita într-un anumit sens.

A FI CEL MAI BUN este o
iluzie. A te considera CEL MAI BUN este o capcana ce te conduce, cu certitudine,
spre plafonare . A te considera CEL MAI BUN este minciuna ce te va roade ca un
vierme pâna când vei ajunge într-un stadiu de degradare ireversibil, până când
fiinţa ta, obsedată de-o idee, se va pierde în ireal şi acesta este de fapt
sfârşitul tău ca om.

Sunt convinsă că administraţia
Weblog mi-a oferit premiul CEL MAI BUN
BLOG  dat fiind faptul ca poeziile
mele de aici s-au concretizat într-un volum
tipărit.

Consider expresia ’CEL MAI BUN BLOG’ ca fiind nepotrivită
blogului rechinutz. Formularea putea sa fie de genul  <<Acordam trofeul Weblog bloggerului
rechinutz pentru Volumul de poezii Si cuvintele mor>> , fără a mai pune
floricica adjectivului la grad superlativ relativ.

Încă din ziua în care Weblog a
facut reclamă blogului meu, am dorit să scriu aceste rânduri, renunţând apoi la
acest prim impuls pentru a nu crea valuri inutil.

Mulţumesc lui Weblog pentru
intenţia sa, care sincer m-a surprins, dar aş dori  ( dacă administraţia consideră să-mi facă
reclamă în continuare) să se modifice textul. În cazul in care dorinţa mea este
prea mare, doresc să-mi exprim o alta, mai mică: renunţaţi la banner!

Vă mulţumesc!

 

Mâine  despre…
CEL MAI PROST.

Sa ne citim cu bine!

 

Pentru a elucida confuzia in care se afla unii dintre voi, doresc sa specific
un simplu fapt: pamfletele nu sunt niste glumite si, nici pe departe,
spiritul lor nu si-ar propune sa depaseasca anumite bancuri proaste.
Definitia pamfletului, contrar anumitor asteptari , este o
creatie PUBLICISTICA ce are un caracter satiric, BICIUIND ASPECTELE
NEGATIVE DIN VIATA SOCIETATII.Si daca nu ma credeti pe cuvant consultati
DEXUL.
Pamfletele mele ( fara a avea pretentia ca sunt cele mai bune din lume)
au menirea de a reliefa adevarul cotidian care este lipsit de viata,
lipsit de orice simt, imbacsit fiind de mizeriile celor ce ne sunt
practic modele.
In alta ordine de idei, ACEST TROFEU ce a starnit in X sau Y aroganta fara
limite aflata in amalgam eterogen cu superficialitatea,asa cum spuneam,
acest trofeu M-A SURPRINS SI PE MINE. Din cate am citit in reclama de
pe site, acesta se datoreaza VOLUMULUI meu de poezii ce il gasiti
integral in blog la sectiunea SI CUVINTELE MOR ( va asigur ca acestea
nu sunt niste bancuri proaste).
http://rechinutz.weblog.ro/tags/Sentimente+si+cuvinte…
Cat despre faptul ca nu ati aflat de existenta blogului rechinutz nu e suparare , nimeni nu e perfect.
 

 

          PAMFLET

 

 

În duminica de Paşte

Veseli am pornit la drum

Cu speranţa care naşte

Laitmotivul: „Noroc Bun!”

 

Şi-am plecat de la olteni

Cu titiul incarcat

De-un copil, şi de pomeni,

Şi de-un câine zbuciumat.

 

Cu o muzică plăcută

Ne-aruncăm în aventură

Pe-o şosea parcă făcută

De un plug pe arătură.

 

Ne-dreptăm spre capitală,

Câtă frunză, câtă iarbă,

Printre petece de smoală.

Ce mai zumzet, ce mai zarvă!

 

Când Hristos a înviat

Şi ouţele se sparg,

Românul parcă-a turbat.

Se perindă-n sus şi-n larg.

 

Maşinuţele vuiesc,

Şoseaua fiind tixită.

Doamne, cum păcătuiesc

Înjurând sărmana vită.

 

O blondină prea fiţoasă

Ce frâna o ţine langa

Se precipită nervoasă,

Ducă-se la Bălăceanca!

 

Depăşim drăguţa-n spume

Dăm de alta, cu lămâie,

Un pericol fără nume

Ce pe unul vrea să suie.

 

O lăsăm şi pe-asta-n urmă

Ajungând bară la bară,

Maşini înşirate-n turmă

Behăie pe-un drum de ţară.

 

Şi-am ajuns epuizaţi

Dup-un drum de amar şi iad,

Să-i urâm pe cei votaţi

Care fură şi nu cad.

 

De ne-ar face peste noapte

DN6 autostradă

Şi-ar mai spăla din păcate,

Pizma n-o să ne mai roadă.

 

Şi i-am mai ierta puţin,

Ca-ntr-o zi de sărbătoare

Să le fie somnul lin

Fără monştri, vrăjitoare.

 

Până când va fi minunea

Adevăr, nu vis , poveste,

Îi vom bântui ca lumea

Cu sudalme scrise-n texte.

 

 

 

 

Când dosarul lui Năstase

Ne revine în prim plan,

Cu povestea despre case

Şi construcţia Zambaccian ,

Scoate momentan oierul

De sub lupa studiului,

Să privim ex-premierul

Ce-i zice Băsescului.

 

Adrian i-a sugerat,

Prea măritului Traian,

Să-l declare vinovat,

Să-l ucidă cu un gun.

 

Toate acestea să le facă

Simplu, doar printr-un decret,

Să-i fie vânat de marcă,

Vânătorului perfect.

Să-i fie trofeu lui …escu,

Îşi doreşte Bombonel ,

Să îi crească palmaresul,

Cu ouţe lâng-un miel.

Ca de Paşte să îi fie

Meniul cât mai bogat,

C-un Năstase pe felie

Şi c-un Jiji savurat.

 

Pilat, guvernator roman
,

Om crud şi cu principii ioc,

Corupt, netrebnic şi tiran

E-un criminal de rang şi top.

 

Prin gândul său nedrept,
hilar,

Precum Justiţia îl are,

Eliberează un tâlhar,

Barabas , Geamănu…cutare.

 

Printr-o gândire ce sclipeşte,

Precum şi Oarba noastră o are,

Pe cruce Hristos răstigneşte,

Sau de la caz la caz…mioare.

 

Pilat dori să-l osândească,

Doar ca-mpăratul lui, Cezar ,

Să ştie cum să-l preţuiască

Pentru ofranda adusă-n dar.

 

Pilat-Justiţia-s tot una,

Cezar-Băsescu sunt la fel,

Pitesc Pastorul şi-apoi turma

Până la cel din urmă miel.

 

 

 

După ce l-a desfiinţat

FRF-ul pe Piţurcă

Şi  în vânt i-a aruncat

Câţiva euroi să ducă,

Îl presează pe Lupescu

Să găsească antrenor,

Preferat fiind Lucescu
Ce e pe la Şahtior.

 

Mircea, parcă, ar veni

Cu Răzvan ce-i la "stegari",

Om vedea ce o mai fi,

Căci pe listă-s nume mari.

 

Oli nici nu se gândeşte

Să accepte provocarea,

Falcosul in schimb primeste

Oferta ce-i dă visarea.

 

Hagi si bursucul Dan

Nu sunt însă agreaţi

De Lupescu şi-al său clan,

Ca atare-s ignoraţi.

 

Boloni si el refuză,

Liege -ul fiindu-i mumă.

Găsi repede o scuză

Pertinentă, cea mai bună.

Vrea să-ajungă mare star,

Belgia să fie – a lui,

Cu-n Standard pe inventar

Este gândul său din-tâi.

 

Graţie măritului,

Preşedinte FRF,

Graţie Lupescului,

Fotbalul e pulbere.

 

Fotbalul ce îl avem

Şi la club, şi-n Naţională,

E-n speranţe sub barem,

E-o ruşine general ă.

 

Sportul nostru-i sărăcit

De valori şi de speranţe,

Zâmbetul ni-i otrăvit

De mai mari în aroganţe.

 

Bucuria ta, române,

Ce-a rămas este Oltchim

Şi un Bute cu-al său nume,

Mai alină al nostru chin.

Jigniri tari
de grădiniţă

Explodează
furibund

Dintr-un
orator de viţă

Care scuipă,
înjurând.

 

Vagabond,
rahat cu ochi,

Păduche
handicapat,

Urlă Vadim
printre stropi

Spre oierul
siderat.

 

Şi cum n-ar fi
suficient

Doar insulta
ce-a rostit

Îşi continuă
elocvent

Discursul
amănunţit.

 

O maimuţă
curentată,

Bişniţar de
mahala,

Fi-i-ar steaua
scăpătată,

Puşcăria-l va
mânca!

 

Cuvântarea-i
magistrală,

Încheiată
fabulos,

Este aproape
genială.

Este tot ce-i
mai frumos!

 

Becali, mai
din topor,

Intră-n 
scenă impulsiv ,

Invective de
obor

Ne răsună
primitiv.

 

E un cancer
veninos ,

Un nebun şi-un
idiot,

E un prost
periculos,

Că-i dau una
peste bot!

 

Subţirică-i fu
insulta,

Cam atât este
ce poate.

Nu-i cu vorba,
ci cu bâta

Printre „oile” bălţate.

 

Prea
„distinsele” jigniri,

Învechite de
trei ani,

E-un album de
amintiri

Răsfoit cu
jind de „fani”.

 

Povestea
cu-aceşti eroi

E schimbată
radical.

Becali-i pe
locul doi,

La Vadim-
parlamentar.

 

Acum Jiji e
simbol

Cu un suflet
prea curat,

Fredonează-n
SI bemol

Tudorel
emancipat.

 

Din adâncuri,
la răcoare,

Jiji spune
că-l iubeşte,

Cu pupici şi
inimioare

Pe Vadim îl
răsplăteşte.

 

Ipocrit Cornel
declară

Fapta sa ca
datorie

E un spârc, e
o fecală,

Puturoasă
perfidie.

 

Şi-şi ascunde
interesul,

Onoarea
fiindu-i mască,

De-mi
scărbeşte-n creier versul,

Un orăcăit de
broască.

 

Fariseul ne
găseşte

Pe noi tonţi,
pe el deştept.

Cu elogiu -i
ne-abureşte,

Cu discursu-i
de poet.

 

Nea Cornele,
te citim!

Trnsparenţa ta
ne spune

Cum tu, marele
Vadim,

Manevrezi
oieru-n spume.

 

Foloseşti
reclama sa

Într-un
avantaj perfect,

Într-un stil
de mahala,

Într-un mod
murdar, abject.

 

Te deplâng
tribun pierdut,

Îţi deplâng
gândirea neagră!

Oare de-asta
ne-am născut?

Să-i deplângem
fără vlagă?

 

 

 Multumirile ce doresc sa le aduc cititorilor mei si tie WeBlog sunt, pentru ca azi, datorita voua am reusit sa-mi concretizez un vis la care tineam foarte mult si anume-publicarea primului meu volum de poezii .

WeBlog mi-a dat ocazia sa vad ca insemnarile mele ajung la voi si ca pe zi ce trece, conform statisticilor, am din ce in ce mai multi vizitatori.

Toate acestea la un loc mi-au dat curajul sa fac un pas hotarator in privinta realizarii proiectului meu, asa ca volumul de poezii "SI CUVINTELE MOR", azi 10.04 a iesit de la tipar .

Va multumesc!